Ganduri despre dependenta noastra de plastic
Poze
Calatoria lui Brit Liggett a ajuns la final. La fel si expeditia Electrolux, alaturi de 5 Gyres. Cum s-a simtit in timpul acestei calatorii inedite si ce a invatat in urma acestei experiente ne marturiseste chiar ea:
Desi Sea Dragon este o nava uimitoare si m-am simtit extraordinar in aceasta calatorie, a fost chiar placut sa pasesc pe pamant in aceasta dimineata. Am andocat in portul din Valdivia la ora 9 a.m. si am ajuns la hotel la ora 11 a.m. Dusul, alta data obisnuita, a fost chiar un lux de data asta, trebuie sa recunosc.
Ultima noapte pe barca a fost pur si simplu magnifica. Oceanul a fost calm si luna arata ca un reflector pe cerul senin.
In perioadele de stagnare ale calatoriei noastre, mi-am facut putin timp sa o ajut pe Anna sa-si ia ultimele mostre de apa. O mostra nocturna la ora 3 a.m. Lampile noastre s-au dovedit utile cand am aruncat galetile peste bord si am umplut cu grija borcanele ei speciale, in care-si colecteaza apa.
Mi-a promis sa-mi raporteze toate descoperirile pe care le va face atunci cand se va intoarce cu mostrele in Suedia. Sunt foarte curioasa sa vad ce descopera. A fost o adevarata experienta de invatare, sa ma aflu in acest mediu complet curat si pur, incercand sa imi amintesc tot timpul despre dependenta noastra de plastic si despre nepasarea noastra fata de mediul inconjurator, care a ajuns chiar si in aceste locuri atat de putin vizitate de oameni.
Asa cum mi-a spus si Clive – capitanul nostru – mi-a spus ieri, cand l-am intervievat, toti ne gandim ca oceanele sunt infinite, dar intinderea lor vasta nu le face imune in fata distrugerii nostre. Curentii lor transporta toata nepasarea noastra si ascund in adancuri toata risipa noastra. Gandirea “nu se afla in curtea mea” nu mai functioneaza in aceasta situatie. Oceanul circula in mod continuu si toata problema ajunge cumva “in curtea noastra”.
Asa ca, in timp ce ma chinuiam sa adorm intr-un pat adevarat din Valdivia, Chile, reflectam la modul in care noi am putea sa rezolvam macar o parte a acestei situatii. Exista probleme in modul in care deversam deseurile, in modul de reciclare, in comportamentul si obiceiurile noastre, in actiunile si gandurile noastre. Plasticul este o problema inerenta modului nostru de a trai, pentru ca, asa cum spunea si Clive, nu am putea supravietui fara el. Asadar, eu consider ca a venit timpul sa privim spre viitor, spre noi tipuri de materiale, care nu ne vor contamina oceanele, spre un nou mod de a gandi, care nu ne va mai conduce spre poluarea necugetata. Totul tine de inovatie si de educatie.
Pentru fiecare punga si sticla de plastic exista sansa sa sfarseasca in mediul inconjurator. Cautarea plasticului s-a terminat si imi pare rau ca trebuie sa imi iau ramas-bun de la intreaga echipa. Cand am plecat spre New York, mi-am promis sa iau cu mine amintirea acestei cautari.
